We are waiting for guests!/Asteptam oaspeti!

Between 11 and 15 March we are waiting for guests from Serbia. We are looking forward them to get to know better and to exchange experiences about our project!

News about friends: Are the personal assistants welcomed into classrooms? (educational communities that work)/Noutati despre prieteni: Sunt asistentii personali bine-veniti in clasa?(comunitati educationale care functioneaza bine)

Today I will tell you about two young girls that have chosen to be personal assistants for children with disabilities.
They come to school and stay into the classroom every day with the children that they have in care.Two years ago when they appeared it was a veri first experience for School "Alecu Russo" in the matter of having personal assistants into the classroom. At first, everybody was cautious on making a  prediction about how effective will be their presence among children.
Let me tell you about how they evolved.
Or, better, guess who organized the most part of the classroom celebration of Mother's Day????
...Yeap!
"Elena" and "Maia", those amazing and beautiful girls!
... To be functional an educational community needs EVERYBODY to contribute! As result, ANY child will be welcomed, integrated and accepted!
The education of children is a job that must be shared by each member of the community... Other ways, the school becomes a lost island with no contact with the real world.
  Good job, girls!
Both of you are my heroes too!
Let me show you some photos to see how they danced and sang with the children!

Miss& Mister Dragobete 2013

 English:

In Romania we have a celebration similar with Valentine's Day, it's called Dragobete and it is on 24 february.
Today, the teens from 7-th and 8-th grades, Special Middle School "Constantin Paunescu" Iasi, participated at the Miss and Mister Dragobete contest.
Below there are few frames from the preparation of the contest and from the dance challenge.
Stay tuned, we will come back with more information about this event!

Teacher Dana is checking the ribbon

The jury!!!!

The jury is on duty!

Teachers Cristina and Alina, on duty!


Update, 26 February: Some of the photos representing pupils were removed  for their protection.  Blog owner. Unele fotografii reprezentand elevi au fost sterse, pentru a-i proteja. Blog owner.

Innocent lamb and the big bad wolf (R U Online?- spooky story for logged teens)/ Mielul nevinovat si lupul cel mare și rau (Esti online?-poveste infricosatoare pentru adolescentii autentificati)//Nevino jagnje i veliki zli vuk (Da li si online? - sablasna priča za ulogovane tinejdžere)

English

Innocent lamb and the big bad wolf (R U Online?- spooky story for logged teens)

Related posts:
http://aces128.blogspot.ro/2013/02/dan-bezbednog-interneta-povezi-se-i.html 


Once upon a time, in Somewhere Land, lived a cute little lamb who- as it happens to every child- headed cheerful and carefree to his teenage years.

And, like any teen, one day, our lamb -while joyful romp in the world of green pastures- he discovered a magnificent place that had hundreds or even thousands of gates. And behind every gate opened new worlds full of images, photos, information and -above all- beings of all sorts, willing to talk and make friends immediately with our lamb.
Little lamb did not stay too long on his thoughts and, willing to be able to get in touch with all these new friends, he logged-in. (Well, to succeed in that he had to lie a little, such as at the question about the age he actually had, but what matters such a small lie, if it helps you get into the miraculous world?)
Anxious to get online, little lamb diligently completed all required data and has posted the sharpest of his photos, because, isn't that, our little innocent lamb was still a good kid, despite what I wrote above in brackets!
Our Lamb has accepted all friend requests and, the more friends he got, the more he enjoyed it, because he thought that this is about to be cool. 
Every teen wants to be cool.
He spent hours talking to his new friends, giving "likes", commenting, typing LOL's, even to the posts whose meaning was not able to find, but friends are friends and then- it's online!
The greatest joy he had especially when mingling with Lamb2, his best friend, who tought him most things about how to communicate online and show him a great friendship, although they were not seen ever!

I do not want to bore you, so I'll shorten the story. 

Lamb2 proved to be a big bad wolf which was part of a network of big bad wolves. Together with them, the big bad wolf plotted some evil things, such as to sneak into the lamb's house to steal his laptop (a black day for poor lamb who cried, especially because he could not contact his friend Lamb2). Another day, big bad wolf called the lamb to meet. Our lamb -beating heart- raced with excitement and joy to the assigned place, but -strange coincidence- on the way he met some big bad wolves who stole his smartphone and did some other damages, from which our lamb was hospitalized several months and it was very difficult to recover. But most of all he felt hurt that his friend, Lamb 2, disappeared without a trace, although the lamb was looking for him online for days and nights.
Many years later, our lamb, who became young ram, reached his personal desires and managed to finish college with good grades and enrolled in a competitive hiring offer to a reputable firm. Although it was the best interview, he was not hired, as a ram- member of the recruitment comission, internet fan - made some online search and found evidence that the lamb had dubious friends in his youth, such as the big bad wolf.

I trust in you that you will extract the conclusion of this story by yourself.
 But let me pestering you a little.
Each of us knows a lot, but do not know it all.
Not all know that in some coded language, snow diamonds and stars may be banned substances.
Not all know that the "forbidden love" is not necessarily a "Romeo and Juliet"drama situation.
We give ourselves importance by using what we've read or heard from others, without knowing the exact meaning of phrases. That can bring us at least embarrassing moments, if not dangerous situation! Who wants to come to this?
Not all know that every action that we do online risks can not be permanently deleted, whatever we try. If we are true friends and honest people, we take care not to put any others in danger, in the virtual world.
So, little lamb, R U online?
You are about to make a click?
R U sure about that???

Română

 Mielul nevinovat  si lupul cel mare și rau (Esti online?-poveste infricosatoare pentru adolescentii autentificati)

http://aces128.blogspot.ro/2013/02/dan-bezbednog-interneta-povezi-se-i.html 


A fost odata ca niciodata, in tara Undeva, un miel mic si dragalas care - cum i se intampla oricarui copil- se indrepta voios si fara griji spre varsta adolescentei.
Si, ca oricare adolescent, intr-o buna zi, mielul nostru, in timp ce zburda vesel pe pasunile verzi ale lumii lui, a descoperit un loc magnific, care avea sute sau chiar mii de porți. Iar in spatele fiecarei porți se deschidea cate o lume noua, plină de imagini, fotografii, informații și, mai ales, ființe de toate felurile, dornice sa vorbească și sa se împrietenească imediat cu mielul nostru.
Micul miel nu a stat prea mult pe gânduri și, ca să poata lua legătura cu toți acești noi prieteni, s-a autentificat. (Ei bine, pentru asta a cam trebuit sa mai și mintă puțin, cum ar fi în legătura cu vârsta pe care o avea de fapt, dar ce contează o minciună atât de mică, dacă asta te ajută să ajungi în aceste lumi miraculoase?)
Nerăbdător să intre online, micul miel a completat sârguincios toate datele cerute și și-a postat cea mai clară dintre fotografiile sale, pentru că- nu-i așa- micul miel era totuși cuminte și inocent, în ciuda a ceea ce am scris mai sus, între paranteze! 
 Mielul nostru a acceptat toate cererile de prietenie și, cu cat mai multi prieteni avea, cu atât se bucura mai tare, deoarece asta îi arata că este cool. Orice adolescent își dorește să fie cool. 
El petrecea ore în șir vorbind cu ei, dând like-uri, comentând, tastând și el LOL- uri, chiar și la câte o postare al cărei înțeles nu-l prea găsea, dar prietenii sunt prieteni- și apoi, așa e online!
Cea mai mare bucurie o avea mai ales când intra în vorbă cu Mielul2, prietenul lui cel mai bun, care îl învățase cele mai multe lucruri despre cum se comunică online și care îi arăta o mare prietenie, deși ei nu se văzuseră niciodată! 
Nu vreau să vă plictisesc, așa că voi scurta povestea.
Mielul2 s-a dovedit a fi un lup mare și rău care făcea parte dintr-o rețea de lupi mari și răi. Împreună cu aceștia din urmă, lupul mare și rău a pus la cale unele treburi necurate, cum ar fi să intre pe furiș în casa mielului și să-i fure laptopul (o zi neagră pentru sarmanul miel, care a plâns, mai ales din cauză că nu a mai putut lua legătura cu prietenul lui, Mielul2). In alta zi, lupul cel mare și rău l-a chemat pe miel să se întâlnească. Mielul nostru a alergat cu inima bătându-i de nerabdare și bucurie spre locul indicat, dar- ciudată coincidență- pe drum s-a întâlnit cu niște lupi mari și răi care i-au furat smartphone-ul și i-au mai făcut și alte pagube, în urma cărora mielul nostru a stat în spital câteva luni și foarte greu s-a recuperat. Cel mai mult însă l-a durut faptul că prietenul lui, Mielul 2, a disparut fără urmă, deși l-a cautat online zile și nopți. 
Multi ani după aceea, mielul nostru ajunse un tânăr berbec de succes și a reușit să termine facultatea cu note foarte bune și s-a înscris la un concurs de angajare la o firmă de renume. Deși a avut cel mai bun interviu, nu a fost angajat, deoarece un berbec pasionat de internet, membru al comisiei de concurs, a făcut o căutare online și a găsit dovezi că mielul ar fi avut prieteni dubioși în tinerețea lui, cum ar fi lupul cel mare și rău.
Am incredere în voi că veți extrage singuri concluzia acestei povești. Lasați-mă însă să vă mai bat la cap încă puțin. 
Fiecare din noi știe multe, dar nu le știe pe toate. 
Nu toți știm că în limbajul codificat zăpadă, diamante și stele pot însemna substanțe interzise. 
Nu toți știm că ”iubirea interzisă” nu înseamnă neapărat o dramă gen  ”Romeo și Julieta”.
Noi ne dăm importanță folosind ce am citit sau ce am auzit la alții, fără să știm exact semnificația unor expresii. Asta ne poate aduce cel puțin momente jenante,dacă nu chiar situații periculoase! Cine vrea să ajungă la asta?
Nu toți știm că fiecare acțiune pe care noi o facem online riscă să nu mai poată fi ștearsă definitiv, orice am incerca. Dacă suntem prieteni adevărați și oameni onești, vom avea grijă să nu-i punem nici pe altii în pericol, în lumea virtuală.
Deci, micule miel, acum ești on-line?
Ești pe cale să dai un click? 
Ești sigur de asta??? 

Srpski

Nevino jagnje i veliki zli vuk ( Da li si online?- sablasna priča za ulogovane tinejdžere)

Takođe pročitajte - u vezi ove teme:

http://aces128.blogspot.ro/2013/02/dan-bezbednog-interneta-povezi-se-i.html

Jednom davno, u  zemlji Nedođiji, živelo je slatko malo jagnje kojeje -kao što se to događa svakom detetu - koračalo  veselo i bezbrižno ka svojim tinejdžerskim godinama.

I, kao svaki  tinejdžer, jednog dana, naše jagnje je, praveći  radosni nered u svetu zelenih pašnjaka-otkrilo veličanstveno mesto koje je imao na stotine ili čak hiljade vrata. A iza svakih vrata otvarali su se novi svetovi - puni slika, fotografija, informacija i-iznad svega-bića svih vrsta, spremnih za razgovor, kao i da se odmah sprijatelje sa našim jagnjetom.

Malo jagnje nije ostao predugo na svojim mislima i, u želji da  uspostavi kontak tsa svim tim novim prijateljima, ono se  prijavilo na mrežu. (Pa, kako bi uspelo u tome moralo je malo i da laže, kao na primer na pitanje o tome koliko ono zapravo ima godina, ali zar je bitna tako mala laž, ako to pomaže da se dospe u čudesni svet?)

Želeći da bude prisutno online, malo jagnje jemarljivo popunilo sve potrebne podatke i objavilo svoju najbolju fotografiju, jer je naše male nevino jagnje  još uvek bilo dobro dijete, zar ne, bez obzira na ono što sam napisala gore u zagradama!

Naše jagnje je prihvatilo sve zahteve za prijateljstvo i,  što je više prijatelja dobilo, sve više je uživalo, jer je mislio da je to cool.

Svaki tinejdžer želi biti cool.

Ono je provodilo vreme u razgovoru s njegovim novim prijateljima, stavljajući oznake "sviđa mi se", komentarišući, upisivanjem LOL-a, čak i na postove čije značenje nije bio u mogućnosti pronaći, ali prijatelji su prijatelji,a to je ionako samo on-line!

Najveću radost predstavljalo mu je druženje sa Jagnje2, njegovim novim najboljim prijateljem, koji ga je naučio većini stvari o tome kako komunicirati online i pokazati mu veliko prijateljstvo, iako oni nikada nisu stvarno videli!

Ne želim da vam dosađujem, pa ću skratiti priču.

Ispostavilo se da je Jagnje2 zapravo veliki zli vuk koji je bio deo mreže velikih loših vukova. Zajedno s njima, veliki Zli Vuk napravio je neke zle stvari, poslao je lopova u jagnjetovu kuću, koji je ukrao njegov laptop (crni dan za jadno jagnje koje je plakaklo, pogotovo zato što nije moglo da kontaktira svog prijatelja Jagnje2). Drugog dana, veliki Zli Vuk pozvao je jagnje da se upoznaju. Naše jagnje potrčalo je sa uzbuđenjem i radošću ka dogovorenom mestu, ali-čudnom slučajnošću-na putu je sreo neke velike loše vukova koji su mu ukrali  smartphone i učinili neke druge štete, od kojih se naše jagnje vrlo teško oporavilo,pošto je provelo nekoliko mjeseci u bolnici. Ali najviše od svega, jagnje se osetilo povređeno, jer je njegov prijatelj, Jagnje2, nestao bez traga, iako ga je naše jagnje tražilo online danima i noćima.

Mnogo godina kasnije, naše jagnje, koje je postalo mladi ovan, ispunio je svoje lične želje i uspeo završiti fakultet s dobrim ocenama i konkurisao je a posao u poznatom preduzeću. Iako je on bio najbolji kandidat, nije bio angažovan, jer je drugi mladi ovan -član komisije za zapošljavanje i veliki ljubitelj Interneta - napravio neka online pretraživanja i pronašao dokaze da je jagnje imalo sumnjive prijatelje u mladosti, kao što je veliki Zli Vuk.

Vjerujem u vas da ćete sami izvući zaključak iz ove priče.

 No, dopustite mi da vam dosađujem još malo.

Svako od nas zna puno, ali niko ne zna sve.

Ne znaju svi da, u nekom kodiranom jeziku, sneg dijamanti i zvezde mogu ačitizn zabranjene stvari.

Niti svi znaju "Zabranjena ljubav" nije nužno "Romeo i Julija" dramska situaciju.

Dajemo sebi na važnosti, korišćenjem onoga što smo pročitali ili čuli od drugih, ne znajući tačno značenje izraza. To nam može doneti barem neugodne trenutke, ako ne i opasne situacijea! Ko to želi sebi?

Ne znamo svi da svaka akcija koju činimo online ne može biti trajno izbrisana, šta god mi pokušali. Ako smo istinski prijatelji i pošteni ljudi, brinemo se da ne dovodimo druge u opasnosti, u virtuelnom svijetu.

Dakle, malo jagnje, da li si ti online?

Hoćeš li da  klikneš?

Jesi li siguran u to??

aces dance Romania- Frames/ Dansul aces Romania- Cadre /Aces ples, Rumunija - kadrovi

Another mountain to climb... And we did it! Together!

Am avut inca un munte de urcat... si am reusit! Impreuna!

Još jedna planina za uspon....I uspeli smo! Zajedno!

See the full video here: Vedeti intregul videoclip aici:

http://vimeo.com/58557734

See full video of our aces dance here: /Vedeti tot videoclipul cu dansul nostru aces aici/ Pogledajte ceo video našeg aces plea:

https://vimeo.com/58557734
Update, 26 february: Unele fotografii reprezentand elevi au fost sterse, pentru a-i proteja. Pentru fotografiile reprezentand tutorii-voluntari exista acordul scris al parintilor. Blog owner.
Some photos representing pupils were removed for their protections. For the photos representing the tutors-volunteers we have written approval from their parents.

How to become a cool teacher (Lost & Found.True story)/ Cum sa devii un profesor cool (Obiecte pierdute si recuperate.Poveste adevarata)/Како постати cool професор (Изгубљено &Нађено;.Истинита прича)

English
How to become a cool teacher (Lost & Found.True story)

In every person's life there are moments and encounters that put their marks on the entire existence.
Many years ago (but for me seems that it was yesterday), I participated at series of training courses where we prepared to become trainers for teachers- the very first training courses of this kind in Romania.
Our trainers were from Holland, or U.S.A. or U.K. or Canada and the atmosphere was hot! Every session was an occasion for us to discover new angles from where we can start something to improve the way we teach. For us, the teachers who just got rid of the weight of the Iron Courtain, the findings that we had in each moment of these activities were the rocks that we brought back home to put them at the foundations of our schools, to make them powerfull and to push them into the new era.
Sometimes we succeeded and sometimes we failed in this. But we stood together and now, after all these years, we find that each of us, the trainees of those courses, continues to struggle, to work hard and to hope that the dreams, OUR dreams, will be fulfilled -one small step at the time. We spread all over our country, we are older, we have different jobs and we followed different paths in our careers. But what we learned there, is still vivid, deeply sheltered in our counsciousness.
Many times I am asked about how to make things work in the matter of the improvement of the communication with our students (aren't we all, teachers, concerned about that?).
And each time I remember a poem that was read at the training courses that I mentioned.
A poem that made all of us to meditate a lot. That made us to remember all the teachers we knew (from school or from elsewhere) who succeeded in that.
Many times I promissed to myself to search that poem, never did.
This morning , searching by some old files, I found it! I reccomend to all of you to read and meditate. Because, believe it or not, all of us are teachers for the others.
( I don't know the author, if somebody knows his name and has a better form of the poem in English please send them to me to make corrections).

Once upon a time was a teacher

She distinguished by 

An odd characteristic

 that she had.

Millions of students

Maybe even billions

Gathered around her every day.

When finally was observed

By school headteacher

When she was asked how she did it,

She raised three fingers

And said, "All of you, who are so cool

Just follow my example

"To start from scratch

And to become the Best in Campus,

You just have to find the answers to

These three questions:

Where I want to go,

How do I get there, and

How do I know that I got there? "

...So, teacher, how do you know that you got there?
I have a quizz for you.

Have you ever seen some student's eyes full of joy, searching your eyes, expressing the unique moment of illumination, of discovering and understanding of whatever you just taught them?

Did you succeed to send back home, at the end of a hard school day, a small crowd of students that are still smiling to you and are waiving their little hands to you while they walk away?

Are you approached by students (some of them you don't even teach), that make a detour to jump in front of you only to say Hello?

Do you get from students questions outside your subject, because they are confident that you will provide them honest answers?

 Do you continue to get, on the social networks that you use, friendship requests from former or actual students, parents, family members or friends of the above mentioned?

Did you ever heard a student that made a strong statement that he/she would choose to fail school year only because he/she wants to spend more time in your classroom?

... Well, if you answered YES at least to one of the questions that I adressed, you are a happy teacher! You succeeded!
...and if, by reading the questions, your memories pointed back in time towards any former teacher that you met, maybe it is not too late to tell him/her that he/she succeeded!
What about me?
I don't want to answer.
But I can tell you this:
I am a happy teacher! And, for this reason, against all difficulties, I LOVE MY LIFE!

P.S. I shared this blog post on Facebook and AFTER FEW SECONDS-when I went there to check it- I found a new friendship request from a former student of our school... a student that I never taught... Isn't my life wonderfull????

Romanian
Cum sa devii un profesor cool (Obiecte pierdute si recuperate.Poveste adevarata)


În viața fiecărui om există momente și întâlniri care isi pun amprenta pe întreaga sa existență.
Cu mulți ani în urmă (dar pentru mine se pare ca a fost ieri), am participat la o serie de cursuri de formare prin care ne-am pregătit pentru a deveni formatori pentru profesori-primele de acest gen din România.
Trainerii nostri au fost din Olanda, sau Statele Unite ale Americii sau Marea Britanie sau Canada si atmosfera era fierbinte! Fiecare sesiune a fost o ocazie pentru noi de a descoperi noi unghiuri de unde putem începe ceva pentru a îmbunătăți modul în care predam. Pentru noi, profesorii care tocmai au scăpat de greutatea Cortinei de Fier, concluziile pe care le-am avut în fiecare moment al acestor activități au fost pietrele care le-am adus inapoi acasa pentru a le pune la temeliile școlilor noastre, pentru a le face puternice și a le împinge în noua eră.
Uneori am reușit și, uneori, am eșuat în asta. Dar am ramas împreună și acum, după toți acești ani, am descoperit că fiecare dintre noi, stagiarii acestor cursuri, continuă să lupte, să muncească din greu și să spere că visele, visele noastre vor fi îndeplinite, pas cu pas. Ne-am răspândit în toată țara, suntem mai în vârstă, avem locuri de muncă diferite și am urmat drumuri diferite în carierele noastre. Dar ceea ce am învățat acolo, este încă viu, adânc adăpostit în constiinta noastra.
De multe ori sunt intrebata cu privire la modul in care putem face lucrurile să meargă în materie de îmbunătățire a comunicării cu elevii noștri (nu suntem noi, toti profesorii, preocupati de asta?).
Și de fiecare dată îmi amintesc o poezie care a fost citita la cursurile de formare pe care le-am menționat.
Un poem care ne-a făcut pe toți să medităm foarte mult. Asta ne-a făcut să ne amintim de toate cadrele didactice pe care le știam de la școală (sau din altă parte), care au reușit în asta.
De multe ori mi- am promis să caut acest poem, niciodată nu am făcut-o.
În această dimineață, căutând prin niște dosare vechi, l-am găsit! As recomanda tuturor să citiți și să meditați. Pentru ca, o credeti sau nu, noi toți suntem profesori pentru ceilalti.
(Nu știu autorul, în cazul în care cineva cunoaște numele său și are o formă mai bună a poemului în limba engleză vă rog trimiteți-mi-le pentru a face corecturi).



Era odată o profesoară
Se făcea remarcată printr-o trăsătură
Destul de ciudata,observată.
Milioane de elevi
Poate chiar miliarde
Se adunau în fiecare zi în jurul ei.

Când în cele din urmă fu observată
De către directorul şcolii
Întrebată fiind cum de reuşise aşa ceva,
Ea ridică trei degete
Şi spuse,"Voi, toţi care sunteţi mişto(cool)
Nu trebuie decât să-mi urmaţi exemplul

"Să porneşti de la zero
Şi să ajungi Cel Mai Tare din Campus,
Trebuie doar să găseşti răspunsul la 
Aceste trei întrebări:
Încotro merg,
Cum o să ajung acolo, şi 
Cum îmi voi da seama că am ajuns acolo?"

Deci ..., profesore, cum știi că ai ajuns acolo?
Am un chestionar pentru tine.
Ai văzut vreodată ochii unui elev, plini de bucurie, privind catre ochii tai, exprimând momentul unic de iluminare, de descoperire și de înțelegere a ceea ce tocmai l-ai învățat?
Ai reușit să trimiti înapoi acasă, la sfârșitul unei zile grele de școală, o mică mulțime de elevi care inca iti zambesc si isi flutura manutele spre tine in timp ce se indeparteaza?
Ești abordat de către elevi (unora dintre ei nici nu le esti profesor la clasa), care fac un ocol pentru a sări în fața ta doar pentru a te saluta?
Iti pun elevii intrebari  din afara disciplinei pe care o predai, pentru că ei sunt încrezători că le vei furniza răspunsuri oneste?
Continui sa primesti, în cadrul rețelelor sociale pe care le utilizezi, cereri de prietenie de la foști sau actuali elevi, părinți, membri ai familiei sau prieteni ai celor de mai sus?
Ai auzit vreodată de vreun elev/ vreo eleva care a făcut o declarație puternică prin care el / ea ar alege să nu promoveze anul școlar numai pentru că el / ea vrea să petreacă mai mult timp în sala ta de clasă?
... Ei bine, dacă ai răspuns DA la cel puțin una dintre întrebările pe care ti le-am adresat, ești un profesor fericit! Ai reușit!
... și dacă, citind întrebările, amintirile tale eu arătat înapoi în timp, spre oricare fost profesor sau fosta profesoara pe care i-ai cunoscut, poate că nu este prea târziu să-i spui ca el / ea a reușit!
Cat despre mine?
Nu vreau să răspund.
Dar eu pot să vă spun acest lucru:
Sunt  o profesoara  fericita! Și, din acest motiv, împotriva tuturor dificultatilor, ÎMI IUBESC VIATA!

P.S. am împărtășit această postare de pe blog pe Facebook și, DUPA CATEVA SECUNDE,  când m-am dus acolo pentru a verifica, am găsit o nouă cerere de prietenie de la un fost elev al școlii noastre ... un elev pe care nu l-am învățat ... Nu este minunata viata mea????

СРПСКИ:


Како постати cool професор (Изгубљено &Нађено;.Истинита прича)

У животу сваког човека постоје тренуци и сусрети који остављају своје трагове у целокупном постојању те особе.
Пре много година (али мени изгледа као да је то било јуче), учествовала сам у низу курсева, где смо се спремали да постанемо тренери за наставнике-првих курсева те врсте у Румунији.
Наши тренери су били из Холандије, или САД или Велике Британије или Канаде и атмосфера је била врела! Свака сесија је била прилика за нас да откријемо нове углове гледања,тачке одакле можемо започети нешто ново, што ће да се побољша наш начин подучавања. За нас, наставнике, који само што су се ослободили тежине гвоздене завесе, резултати које смо имали у сваком тренутку ових активности били су стене, са којима смо враћени кући, да их поставимо на темеље наших школа, да их учинимо моћним и да их гурамо у нову еру.
Понекад бисмо успели, а понекад не бисмо успели у томе. Али смо заједно стајали, и сада, после свих ових година, ми смо сазнали да свако од нас, полазника тих курсева, наставља да се бори, да ради напорно и да се нада да ће снови, НАШИ снови, бити испуњени -  један мали корак по корак у право време. Ми смо се проширили широм наше земље, ми смо старији, имамо различите послове и пратили смо различите путеве у нашим каријерама. Али оно што смо тамо научили, још увек је живо, дубоко смештени у нашој свесности.
Много пута су ме питали како побољшати и унапредити комуникацију са нашим ученицима (зар нисмо сви ми, наставници, забринути због тога?).
И сваки пут се сетим песме коју смо прочитали на курсевима које сам поменула..
Песма која је учинила да сви ми сањамо много.И да се сетимо свих наставника које знамо (из школе или са неког другог места) који су успели у.
Много пута сам обећала себи да ћу потражити ту песму,а  никада то нисам учинила.
Јутрос, тражећи по неким старим документима, пронашала сам је! Ја вам препоручујем  да је прочитате и медитирате. Јер, веровали или не, сви смо ми наставници једни другима.
(Не знам име аутора, ако неко зна његово име и има бољу форму песме на енглеском језику,молим вас пошаљите ми да урадим исправку).

Некада давно била једна учитељица
Она се одликовалс
Чудним карактеристикама
 Које је имала.

Милиони студената
Можда чак и милијарде
Окупљали су се око ње сваки дан.

Када је то коначно приметио директор школе
Питао ју је како је она то урадила,
Она подиже три прста
И рекала је: "Сви ви, који сte тако cool,
Само пратите мој пример"

"Да почнемо од нуле
И да постанете најбољи у Кампусу,
Потребно је само да пронађете одговоре на
Ова три питања:
Где желим да идем,
Како да стигнем тамо, и
Како да знам да сам тамо? "

... Дакле, наставници, како знате да сте тамо?
Имам квиз за вас.
Да ли сте икада видели очи ваших ученика пуне радости, очи које траже, изражавајући јединствени тренутак просветљења, откривања и разумевања онога што сте их учили?
Да ли сте успели да пошаљете кући, на крају напорног школског дана, малу групу ученика који вам се још увек смеше и машу вам својим ручицама док одлазе?
Да ли вам се догодили да неки ученик (коме можда чак и не предајете),  направи заокрет и искочи пред вас, само да  вам каже "Здраво"?
Да ли су вас ваши ученици питали ствари које немају везе са предметом који предајете, јер су уверени да ћете им пружити искрене одговоре?
 Да ли и даље добијате, на друштвеним мрежама које користите, захтеве за пријатељство  од бивших или садашњих ученика, родитеља, чланова њихових породица или њихових пријатеља?
Да ли сте икада чули изјаву ученика или ученице, да би изабрали да се продужи школска година само зато што желе да проведу више времена у вашој учионици?
... Па, ако  сте  одговорили са ДА, на бар једно од претходних питања, ти си срећан учитељ! Успео/ла си!
... И ако су се, док сте  читали питања, ваше успомене вратиле ,  према сваком бившем учитељу кога сте  срели, можда није касно да му/јој  кажете  да је он / она успела!
Шта је са мном?
Ја не желим да одговорим.
Али могу вам рећи ово:
Ја сам срећна професорка! И то је разлог да, упркос свим тешкоћама, ЈА ВОЛИМ СВОЈ ЖИВОТ!

П. С. Поделила сам овај текст са блога на мом Facebook-у,  и после неколикотренутака, када сам отишла да проверим то -  пронашла сам нови захтев за  пријатељство од бившег ученика наше школе ... Ученик коме никад нисам предавала ...Зар није мој живот диван??

Lucky (true story, as usual)

Lucky (true story, as usual)

You live your hopeless darkest time.
You don’t give for your fate a dime.
You walk and talk but you’re a shadow'
Your home is your tears’ river meadow.
You have no hope your soul to ease,
Your heart is bleeding without cease,
You drink each day’s light bitter cup.
You hide your pain but don’t give up.

And when, one day, you'll finally find
That you’re alive but you are blind,
You'll start to care about the others,
You’ll see that Luck and Faith are brothers.
When choose to stay no more apart,
Few people will arrive and start
To laugh and jump and loudly scream:
“Hey, YOU, we have a dream!”
(your, sincerely,...)

Prietenie de lunga durata efect aces pe termen lung (Ce indragim ne aduce impreuna- poveste adevarata)/, Long time friendship, long term aces effect (Love brings togetherness- true story) /Дуго пријатељство, дугорочни aces ефекат (Љубав доноси заједништвo-истинитa причa)

https://vimeo.com/58291347 - tutorii voluntari/the tutors-volunteers

This is the story of a long time friendship.
And this is about how aces changes our lifes.
It is about children and it is about teachers. It is about schools and communities.
I must explain you that I am the employee of Special Middle School "Constantin Paunescu" Iasi but my professional task is to provide specialized educational services for challenged children that learn together with their healthy colleagues at School "Alecu Russo". Being involved into the educational activities of School "Alecu Russo", I received seven years ago the task to coordinate the activities included into the volunteering program National Strategy for Community Action. Some of the activities that we organized here in these years were implemented in partnership with my "mother-school"- "Constantin Paunescu".
In the spring of 2011, Academy of Central- European Schools launced the projects contest having the theme "Building bridges in societies - volunteer in your communities".
We saw that the topic was tailor-made for us and we applyed... and WE WON, together with our partner schools from Bulgaria and Macedonia! We implemented the project "Talents and abilities in the service of communities". Children from "Alecu Russo" enjoyed every moment of the project activities and they were so proud that their LOVE for volunteering brought their school among the members of aces network!
In the spring of 2012, came another call for aces contest... This time, I decided to compete for my "mother-school"- " Constantin Paunescu" , because I knew that the children and teachers deserve to be part of aces. Together with our Serbian partners, we succeeded !!!!
And it came the time of project activities. And we needed help. Because children from "Constantin Paunescu" need more attention than others and need to have more opportunities of being together with their healthy colleagues from other schools, because this is the real inclussion.
And I went to  get help from my old friends, tutors-volunteers from "Alecu Russo".
Did I get it?
When I told them that the voices of children from 'Paunescu" are too weak to be heard and they need someone to speak in their name, I found a strong voice that took over this task.
When I needed an "Orga- team" for the Circuit of champions" contest, I found an entire class, who participated with enthusiasm at the preparations and at the activity, although they were in a very difficult time of their school life, by having to prepare some important exams.
Now, I need them again, to help us to prepare the aces dance and... in only TWO HOURS,  four brave hearts prepared a video presentation with aces dance, that will be learned by the children from "Constantin Paunescu", to enable them to offer their own video to aces comunity.
Thank you, kids! Your generosity is the proof that we can have trust and hope for the future!
Because you are keeping the promise made at the aces Academy in 2012: "In the matter of volunteering, the best is yet to come!"
Because by keeping your promise you are the living proof of the long term impact of aces.
Because you don't cease to get involved with all the enthusiasm of your age, to demonstrate your skills and abilities and because you express your sorrow when activities come to the end. Because you love these activities -and love brings togetherness.
Because all the beautiful things that I described above happened thanks to a tear spotted in the eye of a child, one precious tear that I wiped once.

СРПСКИ

Дуго пријатељство, дугорочни aces ефекат (Љубав доноси заједништвo-истинитa причa)

Ово је прича о дугогодишњим пријатељству.
И о томе како aces мења наше животе.
Реч је о деци и наставницима. Реч је о школама и заједницама.
Морам да вам објасним да сам ја запослена у  Специјалноје школи "Константин Паунеску" , у Јашију, али  је мој професионални задатак да пружам специјализоване образовне услуге за децу са проблемима у учењу  која иду, заједно са својим здравим вршњацима, у школу "Алеку Русо". Како сам укључена и у образовне активности школе "Алеку Русо", пре седам година. добила сам задатак да координирам активности везане за програм волонтирања Националне стратегије за акцију у заједници. Неке од активности које смо, тим поводом, организовали, у претходних седам година, су реализовани у сарадњи са мојим "школом мајком" - "Константин Паунеску".

У пролеће 2011, Академија централно-европских школа објавила је конкурс за школске проејкте, на тему "Изградња мостова у друштву - волонтирајње у вашим заједницама".

Увидели смо да је тема као створена за нас и пријавили смо се ... и ПОБЕДИЛИ СМО, заједно са нашим партнерским школама из Бугарске и Македоније! Ми смо реализовали пројекат "Таленти и способности у служби заједнице". Деца из школе  "Алеку Русо" уживала су у сваком тренутку пројектних активности и били су заиста поносни, јер је њихова ЉУБАВ према волонтирању довела сњихову школу међу члановима мреже ACES!
У пролеће 2012, стигао је још један позив за АCES такмичење ... Овај пут, одлучила сам да се такмичим за моју "школу мајку" - "Константин Паунеску", јер сам знала да деца и наставници  из ове школе заслужују да буду део АCES +а. Заједно са нашим српским партнерима, УСПЕЛИ СМО!
Дошло је време пројектних активности. И  била ми је  потребна помоћ. Деци из  школе "Константин Паунеску" треба више пажње него другима и треба да имају више могућности да будемо заједно са својим здравим вршњацима, из других школа, јер је то права ИНКЛУЗИЈА.
Отишла сам да потражим помоћ од мојих старих пријатеља, деце-волонтера из  школе "Алеку Русо".

Јесам ли је добила?
Када сам им рекла да су гласови деце из  школе "Константин 'Паунеску " сувише слаби да се чују и да им треба неко да говори у њихово име,пронашла сам јак глас који је преузео тај задатак.
Када ми је  био потребан "ОРГА-тим" за такмичење "Коло шампиона" , пронашла сам цео разред,, који је,са ентузијазмом, учествовао  у припремама , као и на самом такмичењу, иако су били у веома тешком тренутку њиховог школског живота, јер су спремали неке важне испите.
Сада су ми поново потребни, да нам помогну у припреми ACES плеса и ... у само два сата, четири храбра срца, припремила су видео презентацију за АCES плес, која ће омогућити деци из Школе "Константин Паунеску", да науче плес и  понуде сопствени видео ACES заједнициа.
Хвала вам, децо! Ваша великодушност је доказ да можемо да имамо поверење и наду за будућност!
Зато што сте одржали обећање са АCES Академије 2012. : "По питању волонтирања, најбоље тек долази!"
Јер сте, одржавши своје обећање живи доказ дугорочног утицаја АCES-а  .
Зато што нисте престали да се трудите,са свим ентузијазмом ваших година, да покажтее своје вештине и способности и зато што изражавате своје жаљење када активности дођу до краја. Зато што волите ове активности, а љубав доноси заједништво.
Зато што су све лепе ствари које сам горе описала догодиле захваљујући једној сузи,коју сам једном запазили у оку детета, једној драгоценој суза коју сам некада избрисала.

Aceasta este povestea unei lungi prietenii.
Despre cum aces schimba vietile noastre.
Este vorba despre copii și profesori. Este vorba despre școli și comunități.
Trebuie să vă explic că eu sunt angajat al Școlii Gimnaziale Speciale "Constantin Păunescu" Iași, dar sarcina mea profesională este de a furniza servicii educative specializate pentru copii cu dificultati de invatare, copii care invata in cadrul Școlii "Alecu Russo". Fiind implicata în activitățile educaționale ale Școlii "Alecu Russo", in urma cu sapte ani am primit sarcina de a coordona activitățile de voluntariat din cadrul Strategiei Națională de Acțiune Comunitară. Unele dintre activitățile pe care le-am organizat aici, în acești ani au fost puse în aplicare în parteneriat cu "scoala-mamă" - "Constantin Păunescu".
În primăvara anului 2011, Academia scolilor central-europene a lansat un concurs de creatie cu tema "Sa construim punti de legatura in societate – fii voluntar in comunitatea ta".
Am văzut că tema concursului ni se potrivea perfect și ne-am inscris ... și am câștigat, împreună cu școli partenere din Bulgaria și Macedonia! Am implementat proiectul "Talente și abilități în serviciul comunităților". Copiii de la "Alecu Russo" s-au bucurat de fiecare moment din activitățile proiectului și au fost atât de mândri că dragostea lor pentru voluntariat a adus școala lor în rândul membrilor rețelei aces!
În primăvara anului 2012, a venit un alt apel pentru concurs aces ... De data aceasta, am decis să concurez pentru "școala-mamă" - "Constantin Păunescu", pentru că știam că copiii și profesorii de aici merită să facă parte din aces. Împreună cu partenerii noștri sârbi, am reusit!!
A venit timpul activităților de proiect. Și am nevoie de ajutor. Copiii de la "Constantin Păunescu" au nevoie de mai multă atenție decât alţi copii și trebuie să aibă mai multe oportunități de a fi împreună cu colegii lor sănătoși din alte școli – asta inseamnă educatie inclusiva.
Din nou, m-am dus pentru a obține ajutor de la vechii mei prieteni, tutorii-voluntari de la "Alecu Russo".
L-am primit?
Când le-am spus că vocile copiilor din "Păunescu" sunt prea slabe pentru a fi auzite și au nevoie de cineva care să vorbească în numele lor, am găsit o voce puternică, care a preluat această sarcină.
Când am avut nevoie de o "Orga-echipă" pentru Circuitul Campionilor , am găsit o întreagă clasă, care a participat cu entuziasm la pregătiri și la activitate, deși erau într-o perioadă foarte dificilă din viața lor școlară, cu multe examene importante de pregatit.
Acum, am nevoie de ei din nou, pentru a ne ajuta să pregătească dansul aces și ... în numai două ore, patru inimi curajoase au pregatit o prezentare video cu dansul aces, care va fi invaţat de către copii de la "Constantin Păunescu", pentru ca aceştia să ofere apoi propriul lor videoclip comunitatii aces.

Mulțumesc, copii! Generozitatea voastra este dovada ca putem avea încredere și speranță pentru viitor!

Pentru ca va păstraţi promisiunea făcută la Academie în 2012: "În materie de voluntariat, încă nu s-a scris ultimul cuvânt!"
Prin păstrarea promisiunii voastre sunteţi dovada vie a impactului pe termen lung al aces.
Pentru că nu încetaţi să va implicati cu tot entuziasmul specific vârstei voastre, pentru ca va demonstrtia aptitudinile si abilitatile voastre și pentru că va exprimati regretul atunci când activitățile au ajuns la final. Pentru că voi iubiti aceste activități și pentru ca dragostea ne aduce impreuna!!!

Toate lucrurile frumoase pe care le-am descris mai sus, s-au întâmplat datorită unei lacrimi din ochiul unui copil, o lacrimă prețioasă pe care am șters-o odată.